Sari la conținut
TECH Consult

Dacă găuriți hard disk-ul, datele mai pot fi citite?

Gaura face discul inutilizabil, nu neapărat imposibil de citit. Datele de pe zonele platanelor pe care burghiul nu le-a atins pot rămâne, iar la un SSD o singură gaură poate rata majoritatea cipurilor.

Un hard disk ține datele pe platane de metal sau sticlă. Burghiul strică un inel în jurul găurii și deformează platanele, așa că discul nu se mai învârte într-un calculator. Restul suprafeței păstrează însă datele. Recuperarea lor cere un laborator specializat, deci riscul pentru o persoană obișnuită e mic, dar nu zero. SSD-urile sunt alt caz: datele stau pe mai multe cipuri răspândite pe placă, iar o gaură printr-un cip le lasă intacte pe celelalte.

Ghidul NIST pentru igienizarea suporturilor de date descrie metodele care fac recuperarea datelor practic imposibilă, inclusiv comenzile de ștergere sigură și ștergere criptografică incluse în discurile moderne. Pentru un disc pe care îl refolosiți sau îl dați mai departe, o ștergere completă cu aceste instrumente e calea mai bună.

Pentru unul care pleacă definitiv, apelați la o firmă de distrugere care emite certificat sau dați mai multe găuri prin fiecare platan ori cip. Restul calculatorului merge la un punct de colectare DEEE.

Ce rămâne pe un hard disk găurit

Datele unui hard disk sunt scrise în piste circulare pe toată suprafața platanelor. Gaura distruge doar pistele prin care trece și pe cele din jur, deformate de burghiu. Pistele din zona neatinsă păstrează informația magnetică, chiar dacă discul nu se mai învârte.

Recuperarea cere scoaterea platanelor în cameră curată și echipament de laborator. E scumpă și rar folosită pentru un disc de acasă, dar pentru un disc al unei firme, cu date de clienți, riscul nu trebuie ignorat.

Nici o formatare rapidă din Windows nu ajută: șterge doar cuprinsul discului, nu datele propriu-zise.

De ce SSD-ul e alt caz

Un SSD nu are piese în mișcare. Datele sunt împărțite între mai multe cipuri de memorie flash, iar controlerul le mută singur ca să uzeze cipurile egal. Un cip intact poate conține fragmente din aproape orice fișier.

La un SSD M.2, o gaură prin mijlocul plăcuței poate nimeri zona dintre cipuri. La un SSD de 2,5 inci, carcasa poate fi mult mai mare decât placa dinăuntru. Ca să-l distrugeți fizic, trebuie distrus fiecare cip.

De aceea, la SSD-uri, comenzile de ștergere ale discului contează mai mult decât la hard disk-uri. Ștergerea obișnuită a fișierelor din Windows nu ajunge la zonele de rezervă gestionate de controler.

Ștergerea sigură, varianta care păstrează discul

Pentru un disc pe care îl refolosiți, vindeți sau donați, ștergerea e mai potrivită decât distrugerea. Majoritatea producătorilor de SSD oferă un program gratuit cu funcția „Secure Erase”, care șterge toate cipurile, inclusiv zonele pe care Windows nu le vede.

Dacă discul a fost criptat cu BitLocker de la început, datele de pe el sunt deja ilizibile fără cheie, iar o resetare cu „Eliminați totul” și curățarea unității întărește protecția. Ștergerea criptografică, descrisă și în ghidul NIST, pornește de la aceeași idee: fără cheie, datele rămase pe disc nu pot fi folosite.

Distrugerea fizică făcută cum trebuie

  • La hard disk: mai multe găuri prin toate platanele, nu doar prin capac, sau platanele scoase și îndoite ori zgâriate pe toată suprafața.
  • La SSD: fiecare cip de memorie spart sau găurit.
  • Pentru discuri cu date de clienți: o firmă de distrugere care emite certificat, ca să aveți o dovadă.

Purtați ochelari și mănuși. Unele platane sunt din sticlă și se sparg în cioburi. Restul calculatorului merge la reciclare; ce mai verificați înainte vedeți la aruncarea calculatorului fără hard disk.

Ce variantă alegeți

  • Discul merge și îl dați mai departe: ștergere sigură cu programul producătorului sau resetare cu curățarea unității.
  • Discul merge și pleacă la reciclare: ștergere, apoi, pentru siguranță în plus, distrugere fizică.
  • Discul nu mai merge: nu îl puteți șterge, deci rămâne distrugerea fizică.
  • Discul are date ale unei firme: distrugere cu certificat sau ștergere documentată.

Un disc defect nu e un disc gol. Chiar dacă nu mai pornește în calculator, un laborator de recuperare poate citi adesea datele de pe el, de aceea discurile stricate se distrug, nu se aruncă. Dacă însă vreți datele înapoi de pe un disc care a cedat, nu-l găuriți: opriți-l și cereți o evaluare.

Mai multe pe blogReinstalare Windows, când merită și cum o faceți fără să pierdeți date

Surse

  1. 1NIST SP 800-88 Rev. 2: Guidelines for Media Sanitization csrc.nist.gov/pubs/sp/800/88/r2/final

Actualizat

Aveți altă întrebare?

Scrieți-ne pe scurt ce vă interesează. Vă răspundem pe înțeles.

Scrieți-ne