DNS explicat pentru firme, ce sunt înregistrările A, MX și TXT
Ce este DNS-ul, ce face fiecare înregistrare din zona domeniului, ce înseamnă propagarea și TTL-ul și cum verificați setările fără să stricați nimic.
Publicat 9 min de citit
DNS-ul e partea din spatele domeniului pe care nu o vede nimeni până nu se strică. Atunci site-ul nu se mai deschide, email-urile nu mai ajung sau un serviciu nou refuză să pornească. Multe firme au zona DNS completată de cineva care nu mai e de găsit, cu înregistrări al căror rost nu-l mai știe nimeni. Mai jos găsiți ce face DNS-ul, ce înseamnă fiecare tip de înregistrare și cum verificați setările domeniului fără risc.
Ce face DNS-ul, într-un exemplu
Calculatoarele se găsesc între ele după adrese IP, numere de forma 203.0.113.10. Oamenii rețin nume, cum ar fi firma.ro. DNS-ul (Domain Name System) face traducerea dintre ele.
Ce se întâmplă când un client tastează www.firma.ro:
- Calculatorul întreabă serverul DNS al furnizorului de internet: „ce adresă are
www.firma.ro?” - Dacă acel server nu știe deja răspunsul, întreabă mai departe: serverele rădăcină îl trimit la registrul .ro, registrul .ro îl trimite la serverele DNS ale domeniului
firma.ro. - Serverele DNS ale domeniului dau răspunsul: adresa IP a serverului de găzduire.
- Browserul se conectează la acea adresă și cere pagina.
Totul durează de obicei o fracțiune de secundă. Același drum îl face și serverul care vrea să vă trimită un email, doar că el întreabă de înregistrarea MX, nu de adresa site-ului. Răspunsul se păstrează o vreme în memoria serverelor intermediare, ca următoarea întrebare să fie mai rapidă.
Trei locuri diferite: registrar, servere DNS, găzduire
Confuzia cea mai des întâlnită vine din faptul că domeniul, DNS-ul și găzduirea pot sta în trei locuri diferite:
- Registrarul (pentru .ro, ROTLD sau un partener al lui) ține evidența cine deține domeniul și care sunt serverele DNS ale lui.
- Serverele DNS (nameservers) țin zona domeniului, adică lista cu toate înregistrările. Pot fi ale registrarului, ale găzduirii sau ale unui serviciu separat.
- Găzduirea e serverul unde stau site-ul și, de obicei, email-ul.
Când vreți să schimbați o înregistrare, trebuie să știți unde stă zona DNS. Să modificați zona într-un panou care nu e folosit de domeniu nu are niciun efect, și asta se întâmplă des. Ca să aflați serverele DNS ale domeniului, căutați-l în WHOIS sau folosiți comanda de mai jos.
Înregistrările pe care le veți întâlni
O zonă DNS de firmă conține de obicei câteva tipuri de înregistrări:
| Tip | La ce folosește | Exemplu |
|---|---|---|
| A | Adresa IPv4 a unui nume | firma.ro → 203.0.113.10 |
| AAAA | Adresa IPv6 a unui nume | firma.ro → 2001:db8::10 |
| CNAME | Un nume care e alias pentru alt nume | www.firma.ro → firma.ro |
| MX | Serverul care primește email-ul domeniului | firma.ro → mail.firma.ro |
| TXT | Text liber, folosit pentru SPF, DKIM, DMARC și verificări | v=spf1 ... |
| NS | Serverele DNS ale domeniului | ns1.furnizor.ro |
| SRV | Servicii speciale (de exemplu configurare automată) | _autodiscover._tcp |
Câteva detalii care contează în practică:
- Înregistrarea A a domeniului principal și a lui
wwwdecide unde se deschide site-ul. Când mutați găzduirea, pe ea o schimbați. - Înregistrările MX au o prioritate, un număr. Serverul cu numărul cel mai mic e încercat primul. Dacă aveți două MX-uri spre servere diferite, care nu sunt configurate ca rezervă unul al altuia, o parte din mesaje se pot pierde.
- Înregistrările TXT se adună în timp: verificarea domeniului pentru Microsoft 365, pentru uneltele de webmaster, pentru un serviciu de newsletter. Înainte să ștergeți una, aflați ce o folosește.
- Un CNAME nu poate sta pe domeniul principal (
firma.ro) alături de alte înregistrări. De aceea domeniul principal folosește A, iarwwwpoate fi CNAME.
Subdomeniile
Un subdomeniu, de exemplu magazin.firma.ro sau programari.firma.ro, e doar o înregistrare în plus în aceeași zonă. Nu se înregistrează separat la ROTLD și nu costă nimic în plus la registru. Poate arăta spre același server ca site-ul principal sau spre un serviciu complet diferit, cum ar fi o platformă de programări online.
Când un serviciu extern vă cere să adăugați un subdomeniu, de obicei vă dă o înregistrare CNAME de forma programari → client123.platforma.com. O adăugați în zona DNS, iar serviciul emite apoi certificatul pentru acel nume.
Ce nu face DNS-ul
DNS-ul nu redirecționează pagini. O înregistrare nu poate trimite firma.ro/oferta spre altă adresă și nu poate transforma http în https. Acestea sunt redirecționări făcute de serverul web, după ce DNS-ul și-a terminat treaba. Dacă vreți ca un domeniu secundar, de exemplu numele vechi al firmei, să ducă la site-ul principal, aveți nevoie de ambele: DNS care arată spre un server și o redirecționare configurată pe acel server.
DNS-ul și email-ul firmei
Email-ul depinde de DNS mai mult decât site-ul. Pe lângă MX, care spune unde vin mesajele, trei înregistrări TXT decid dacă mesajele trimise de firmă ajung în inbox sau în spam:
- SPF listează serverele care au voie să trimită email în numele domeniului.
- DKIM publică cheia cu care se verifică semnătura mesajelor.
- DMARC spune ce să facă destinatarul cu mesajele care nu trec verificările și unde să trimită rapoarte.
Furnizorii mari de email au început să le ceară explicit. Gmail cere din februarie 2024 tuturor expeditorilor SPF sau DKIM, iar celor care trimit peste 5.000 de mesaje pe zi, toate trei. Detaliile de configurare sunt în articolul despre email-urile firmei care ajung în spam.
Propagarea și TTL-ul: de ce schimbarea nu se vede imediat
După ce modificați o înregistrare, unii oameni văd versiunea nouă imediat, alții după câteva ore. Asta se numește, popular, propagare DNS.
De fapt, nicio informație nu „se propagă”. Fiecare server DNS intermediar păstrează un răspuns cât timp spune TTL-ul (Time To Live) acelei înregistrări, în secunde. Abia după ce expiră, întreabă din nou și primește valoarea nouă. Un TTL de 3600 înseamnă o oră, unul de 86400 înseamnă o zi.
Pentru schimbările de servere DNS ale unui domeniu .ro, ROTLD precizează că propagarea poate dura până la 24 de ore.
Cum folosiți TTL-ul în favoarea dumneavoastră: cu câteva zile înainte de o schimbare planificată, coborâți TTL-ul la câteva minute. După schimbare și verificare, îl ridicați la loc. Pașii sunt descriși în ghidul despre mutarea site-ului pe altă găzduire.
Cum verificați DNS-ul domeniului
Nu aveți nevoie de unelte speciale. Windows are comanda nslookup:
- Apăsați Windows + R, scrieți
cmdși apăsați Enter. - Pentru adresa site-ului:
nslookup firma.ro - Pentru serverele de email:
nslookup -type=mx firma.ro - Pentru înregistrările TXT (SPF, DMARC):
nslookup -type=txt firma.roșinslookup -type=txt _dmarc.firma.ro - Pentru serverele DNS ale domeniului:
nslookup -type=ns firma.ro
Dacă vreți să vedeți ce răspunde un anumit server, nu memoria calculatorului dumneavoastră, adăugați la sfârșit adresa lui, de exemplu serverul DNS al domeniului: nslookup firma.ro ns1.furnizor.ro.
Pe macOS și Linux, comanda echivalentă e dig, de exemplu dig mx firma.ro.
Notați rezultatele într-un fișier înainte de orice schimbare. Când ceva nu merge după modificare, comparați ce răspunde serverul acum cu ce răspundea înainte. De cele mai multe ori diferența e un singur rând: un MX lipsă, un SPF cu o literă greșită sau o înregistrare A care arată spre IP-ul vechi.
Dacă un coleg vede site-ul nou și dumneavoastră pe cel vechi, problema e probabil memoria locală. Comanda ipconfig /flushdns în Command Prompt golește memoria DNS a Windows.
Greșeli frecvente în zona DNS
- Ștergerea unei înregistrări „necunoscute” care se dovedește a fi verificarea pentru Microsoft 365 sau DKIM-ul.
- Două înregistrări SPF pe același domeniu. Standardul permite una singură; cu două, verificarea eșuează. Toate serviciile intră în aceeași înregistrare.
- Punctul final lipsă sau în plus. Unele panouri cer numele complet terminat în punct (
mail.firma.ro.), altele îl adaugă singure. O înregistrare scrisă greșit devinemail.firma.ro.firma.ro. - Modificarea zonei în panoul greșit, cum am arătat mai sus.
- Înregistrări rămase de la servicii abandonate. Un subdomeniu care arată spre o platformă la care firma nu mai are cont poate fi preluat de altcineva care își creează acolo un cont cu același nume. Ștergeți înregistrările serviciilor pe care nu le mai folosiți.
- Lipsa unei copii a zonei. Înainte de orice schimbare, exportați sau copiați zona într-un fișier. Dacă ceva merge prost, o refaceți în câteva minute.
Securitatea DNS-ului
Un exemplu de ce înseamnă asta în practică: cineva intră în contul de domeniu cu o parolă furată și schimbă doar înregistrarea MX. Site-ul merge mai departe, nimeni nu observă nimic, dar toate email-urile clienților ajung la atacator câteva zile. Tocmai pentru că efectul nu se vede imediat, contul de domeniu merită aceeași grijă ca email-ul directorului.
Cine controlează DNS-ul unui domeniu poate redirecționa site-ul și email-ul oriunde. Protejați contul de la registrar și pe cel de la serverele DNS ca pe contul bancar: parolă unică, autentificare în doi pași unde se poate, acces doar pentru oamenii care au nevoie.
Domeniile .ro pot folosi și DNSSEC, o extensie care semnează digital răspunsurile DNS, ca nimeni să nu le poată falsifica pe drum. ROTLD are o secțiune de întrebări dedicată. Se activează de obicei de furnizorul serverelor DNS, nu de la calculatorul dumneavoastră.
Întrebări frecvente
Pot avea site-ul la un furnizor și email-ul la altul?
Da. Înregistrarea A trimite vizitatorii la serverul site-ului, iar MX trimite mesajele la serverul de email. Cele două pot fi la furnizori diferiți, atât timp cât zona DNS e completată corect pentru amândoi.
De ce site-ul nou se vede pe telefon, dar nu pe calculator?
Fiecare dispozitiv și fiecare rețea au propria memorie DNS. Telefonul pe date mobile întreabă alt server decât calculatorul din birou. După ce expiră TTL-ul vechii înregistrări, toate ajung la același răspuns.
Unde găsesc zona DNS a domeniului meu?
La furnizorul ale cărui servere DNS apar în WHOIS sau în rezultatul comenzii nslookup -type=ns. Dacă serverele sunt ale găzduirii, zona e în panoul de găzduire. Dacă sunt ale registrarului, zona e în contul de domeniu.
Ce înregistrări cere Microsoft 365?
Microsoft 365 vă cere de obicei o înregistrare TXT pentru verificarea domeniului, un MX spre serverele Microsoft, SPF-ul lor, un CNAME autodiscover pentru configurarea automată a Outlook și două CNAME-uri pentru DKIM. Valorile exacte le găsiți în centrul de administrare Microsoft 365, la setările domeniului, care verifică și dacă le-ați adăugat corect.
Schimbarea DNS-ului oprește email-ul?
Doar dacă schimbați MX-ul sau dacă mutați serverele DNS fără să recreați toate înregistrările. Schimbarea înregistrării A a site-ului nu afectează email-ul, atât timp cât MX-ul nu arată spre același nume.
Despre legătura dintre domeniu și găzduire, pagina cum funcționează găzduirea web oferă o explicație scurtă, iar înregistrarea unui domeniu .ro arată cum păstrați controlul asupra domeniului.
Când lăsați DNS-ul pe mâna unui tehnician
Verificările cu nslookup le puteți face oricând, fără risc. Modificările merită făcute de cineva care știe ce face fiecare rând când în zonă sunt multe servicii, când mutați email-ul sau când configurați SPF, DKIM și DMARC pentru prima oară. Pe găzduirea web TECH Consult configurăm noi zona DNS pentru site și email, iar pentru domeniile cu email la alt furnizor vă ajutăm prin mentenanța IT.