Sari la conținut
TECH Consult

De ce ajung email-urile firmei în spam, SPF, DKIM și DMARC

Ofertele și facturile trimise de pe adresa firmei ajung în spam? Ce sunt SPF, DKIM și DMARC, cum verificați dacă le aveți și ce mai poate fi de vină.

Publicat Actualizat 9 min de citit

Trimiteți o ofertă. Clientul nu răspunde, iar după o săptămână aflați că mesajul a stat în spam. Când se întâmplă des, cauza e de obicei tehnică, nu conținutul mesajului. Serverele de email ale clientului nu pot verifica dacă mesajul chiar vine de la firma dumneavoastră. Mai jos găsiți ce sunt SPF, DKIM și DMARC, cum le configurați fără să opriți email-ul firmei, cum verificați rezultatul și ce alte cauze trimit mesajele în spam.

De ce contează acum mai mult

Gmail, Yahoo și Outlook verifică tot mai strict cine trimite. De la 1 februarie 2024, Gmail cere tuturor expeditorilor să aibă configurat cel puțin SPF sau DKIM, înregistrări DNS directe și inverse valide pentru serverul care trimite și conexiuni criptate (TLS). Celor care trimit peste 5.000 de mesaje pe zi către adrese Gmail le cere SPF, DKIM și DMARC.

Microsoft a urmat. Din mai 2025, Outlook.com cere domeniilor care trimit peste 5.000 de mesaje pe zi către adresele Outlook.com, Hotmail și Live să treacă de SPF și DKIM și să aibă DMARC publicat, cel puțin cu politica p=none. Mesajele care nu respectă cerințele ajung în Junk.

O firmă mică nu ajunge la aceste volume, dar mesajele fără aceste setări sunt tratate cu mai multă suspiciune. Filtrele nu se uită doar la volum: un mesaj fără autentificare, de la un domeniu fără istoric, care conține o factură atașată, seamănă foarte mult cu o tentativă de fraudă. Practic, cele trei înregistrări au devenit minimul pentru orice domeniu care trimite facturi și oferte.

SPF: cine are voie să trimită

SPF e o linie în setările domeniului (o înregistrare DNS de tip TXT) care spune ce servere au voie să trimită email în numele firmei. Arată cam așa:

v=spf1 include:_spf.furnizor.ro ~all

Ce înseamnă părțile:

  • v=spf1 marchează înregistrarea ca SPF;
  • include: adaugă serverele unui furnizor, așa cum le publică el;
  • ip4: adaugă o adresă IP anume, de exemplu a serverului de găzduire;
  • ~all la final spune că restul serverelor nu sunt autorizate, dar mesajele lor să fie doar marcate, nu respinse; -all cere respingerea lor.

Greșeala obișnuită apare când firma trimite din mai multe locuri: serverul de email, un program de facturare, o platformă de newsletter. Dacă unul lipsește din SPF, mesajele lui par false. Un domeniu trebuie să aibă o singură înregistrare SPF, în care intră toate serviciile.

Fiecare include: declanșează căutări DNS suplimentare, iar standardul limitează numărul lor. Un SPF cu multe servicii adăugate de-a lungul anilor poate depăși limita și eșua complet. Când adăugați un serviciu nou, scoateți-le pe cele pe care nu le mai folosiți.

DKIM: semnătura mesajului

DKIM adaugă fiecărui mesaj o semnătură digitală. Serverul care primește mesajul verifică semnătura cu o cheie publicată în DNS. Dacă semnătura se potrivește, știe că mesajul nu a fost modificat pe drum și că vine din domeniul declarat. Se activează din panoul de email, care vă dă și înregistrarea de adăugat în DNS.

Cheia publică stă la o adresă de forma selector._domainkey.firma.ro. Selectorul e un nume ales de furnizor, așa că mai multe servicii pot avea fiecare cheia lor pe același domeniu fără să se încurce. În Plesk, DKIM se activează din Mail, la setările domeniului, iar dacă DNS-ul e gestionat de același server, înregistrarea se adaugă automat.

Fiecare serviciu care trimite în numele firmei (programul de facturare, platforma de newsletter) ar trebui să semneze cu DKIM pe domeniul firmei. Altfel, DMARC-ul îl va vedea ca expeditor neautorizat.

DMARC: ce se întâmplă cu mesajele false

DMARC spune serverelor ce să facă cu un mesaj care nu trece de SPF și DKIM: să-l lase, să-l pună în spam sau să-l respingă. Vă trimite și rapoarte despre cine trimite în numele domeniului, inclusiv servicii de care uitaserăți, cum ar fi un program vechi de facturare sau formularul de pe site.

O înregistrare de început arată așa, la adresa _dmarc.firma.ro:

v=DMARC1; p=none; rua=mailto:dmarc@firma.ro

Adresa de la rua primește rapoartele zilnice, în format XML, de la furnizorii mari de email care le trimit. Sunt greu de citit direct, dar există servicii care le transformă în tabele. Folosiți o adresă separată, ca rapoartele să nu umple căsuța cuiva.

Începeți cu o politică de observare, p=none, și citiți rapoartele câteva săptămâni. Când vedeți că toate serviciile legitime trec, treceți la p=quarantine și apoi la p=reject. Așa nimeni nu mai poate trimite ușor email-uri false în numele firmei.

Un detaliu pe care îl scapă mulți: DMARC cere ca domeniul din adresa expeditorului să se potrivească (aliniere) cu domeniul verificat de SPF sau DKIM. Un program de facturare care trimite „în numele” firmei, dar semnează cu domeniul propriu, trece de DKIM pentru domeniul lui, nu pentru al firmei, și pică la DMARC.

Ordinea în care le configurați

Ca să nu opriți email-ul firmei pe drum:

  1. Faceți lista tuturor serviciilor care trimit de pe adrese @firma.ro: serverul de email, programul de facturare, magazinul online, formularul de pe site, platforma de newsletter, imprimanta care trimite scanări.
  2. Puneți-le pe toate în SPF, într-o singură înregistrare, cu ~all la final.
  3. Activați DKIM pe fiecare serviciu care permite și publicați cheile.
  4. Publicați DMARC cu p=none și o adresă de rapoarte.
  5. Citiți rapoartele câteva săptămâni și adăugați serviciile uitate.
  6. Treceți treptat la p=quarantine, apoi la p=reject.

Înainte de orice modificare, copiați înregistrările existente într-un fișier. Ce face fiecare tip de înregistrare DNS și unde găsiți zona domeniului aflați din articolul DNS explicat pe înțeles.

Cum verificați dacă le aveți

Trimiteți un email de pe adresa firmei către o adresă de Gmail. Deschideți mesajul, apăsați pe cele trei puncte și alegeți Afișați originalul. Gmail arată acolo rezultatul pentru SPF, DKIM și DMARC. Toate trei ar trebui să fie PASS. Dacă vedeți FAIL sau lipsește unul, știți de unde să începeți.

Puteți verifica și înregistrările direct din Windows. Deschideți Command Prompt (Windows + R, scrieți cmd) și rulați:

  • nslookup -type=txt firma.ro pentru SPF;
  • nslookup -type=txt _dmarc.firma.ro pentru DMARC;
  • nslookup -type=txt selector._domainkey.firma.ro pentru DKIM, cu selectorul primit de la furnizor.

Dacă vedeți softfail la SPF, mesajul a plecat de pe un server care nu e în listă. Dacă DKIM arată fail, cheia din DNS nu se potrivește cu cea folosită de server, de obicei după o mutare sau o regenerare a cheii. Dacă DMARC pică deși SPF și DKIM trec, problema e alinierea domeniilor, explicată mai sus.

Repetați testul cu Gmail pentru fiecare serviciu care trimite în numele firmei, nu doar pentru serverul principal. Programul de facturare e de obicei cel care pică.

Alte cauze

Dacă cele trei sunt în regulă și mesajele tot ajung în spam, mai verificați:

  • Liste negre. Dacă serverul a trimis spam în trecut, de exemplu de pe un cont spart, adresa lui poate fi pe o listă neagră. Sunt site-uri gratuite care verifică asta.
  • Un cont spart. Un cont de email cu parolă slabă poate fi folosit pentru spam fără să știți. Schimbați parolele și activați autentificarea în doi pași unde se poate. Semnele unui cont compromis și ale mesajelor-capcană sunt descrise în articolul despre phishing pe email-ul firmei.
  • Conținutul. Mesaje doar cu o imagine, linkuri scurtate sau atașamente arhivate cu parolă par suspecte.
  • Adresa de răspuns. Dacă trimiteți dintr-un program, verificați că adresa expeditorului e cea de pe domeniul firmei.
  • Formularul de pe site. Multe formulare trimit mesaje de pe serverul web, cu adresa vizitatorului ca expeditor. Pentru serverul destinatar, asta arată ca un mesaj fals. Setați formularul să trimită de pe o adresă a firmei, prin SMTP autentificat, și să pună adresa vizitatorului doar la „Reply-To”.
  • Adresa IP a serverului fără nume invers. Gmail cere ca serverul care trimite să aibă o înregistrare DNS inversă (PTR), adică adresa IP să ducă înapoi la un nume, iar numele să ducă la aceeași adresă. Aceasta se setează de cel care deține adresa IP, de obicei furnizorul de găzduire, nu din zona domeniului dumneavoastră.
  • Server partajat cu vecini zgomotoși. Pe găzduirea partajată, mai mulți clienți pot trimite de pe aceeași adresă IP. Dacă unul trimite spam, reputația adresei scade pentru toți. Întrebați furnizorul cum supraveghează trimiterile și ce face când o adresă ajunge pe o listă neagră.
  • Reclamațiile destinatarilor. Dacă trimiteți newslettere și mulți destinatari le marchează ca spam, reputația domeniului scade și pentru mesajele obișnuite. Trimiteți newslettere doar celor care s-au abonat și puneți un link vizibil de dezabonare.

Newsletterele și mesajele obișnuite

Dacă firma trimite și campanii, merită separate de corespondența zilnică. O variantă des folosită e un subdomeniu dedicat, de exemplu noutati.firma.ro, cu SPF, DKIM și DMARC proprii. Dacă o campanie strică reputația subdomeniului, ofertele trimise de pe firma.ro nu sunt afectate în aceeași măsură.

Gmail cere expeditorilor de volum mare și dezabonare cu un singur clic pentru mesajele de marketing. Platformele de newsletter serioase o adaugă automat. Verificați că e activă.

Întrebări frecvente

Cât durează până se vede efectul după ce configurez SPF și DKIM?

Înregistrările noi devin vizibile după ce expiră TTL-ul celor vechi, de obicei în câteva ore. Reputația domeniului se reface însă mai încet, în funcție de cât de grav a fost afectată. Urmăriți rezultatele în antetele mesajelor și în rapoartele DMARC câteva săptămâni.

Pot pune p=reject direct, ca să fiu sigur?

Puteți, dar riscați să blocați mesaje legitime de la servicii uitate, cum ar fi programul de facturare. Începeți cu p=none, citiți rapoartele și abia apoi strângeți politica.

De ce mesajele mele ajung în spam doar la unii clienți?

Fiecare furnizor de email are filtre proprii, iar firmele mari au adesea și filtre interne, cu reguli pe care nu le vedeți din afară. Dacă problema apare doar la un client, cereți-i să verifice antetele mesajului sau să vă adauge pe lista de expeditori siguri. Dacă apare la mulți, cauza e la dumneavoastră.

Ce fac dacă cineva trimite email-uri false în numele firmei?

Clienții vă spun că au primit de la „dumneavoastră” facturi cu alt cont bancar sau mesaje cu linkuri ciudate. Verificați întâi că niciun cont al firmei nu e spart: schimbați parolele și căutați reguli de redirecționare necunoscute. Apoi treceți DMARC spre p=quarantine sau p=reject, după ce v-ați asigurat că serviciile legitime trec, și anunțați clienții să verifice telefonic orice schimbare de cont bancar.

Am nevoie de SPF, DKIM și DMARC dacă folosesc Microsoft 365?

Da. Microsoft 365 vă dă valorile de pus în DNS, dar nu le publică singur pe domeniul firmei dacă DNS-ul e la alt furnizor. Verificați-le cu testul de mai sus. Același lucru e valabil pentru orice alt serviciu de email.

Dacă vreți să înțelegeți de la zero variantele de găzduire a email-ului pe domeniu, citiți ghidul despre email-ul pe domeniul firmei. Pentru partea de bază, pagina este ușor să ai găzduire web explică ce pași cer mai multă atenție.

Dacă nu vreți să umblați singur în DNS

Setările DNS greșite pot opri cu totul email-ul firmei, așa că merită făcute cu atenție. Pe găzduirea noastră configurăm SPF, DKIM și DMARC pentru domeniul firmei, iar dacă email-ul e la alt furnizor, vă ajutăm prin mentenanța IT.

Spuneți-ne ce nu merge

Descrieți pe scurt problema. Revenim cu ce credem că e de făcut și cât ar costa.

Cereți o ofertă